Pentru ca pe 23 Noiembrie a fost ziua lui Rares, eu si Alex am inceput sa ne gandim inca din Octombrie ce putem sa facem ca sa ii oferim o zi de nastere de neuitat, asa cum ne propunem in fiecare an.
Nu e neaparat usor sa-l multumim pentru ca seamana cu ma-sa, dar nici foarte greu.
De cele mai multe ori si-a dorit sa calatoreasca, insa recunosc ca nu am putut mereu sa-i satisfacem dorintele exact asa cum visa el in anumite momente. Am incercat totusi de fiecare data sa plecam cat mai departe de casa si sa ii oferim experiente cat mai inedite si fara sa le repetam.
Anul acesta si-a dorit sa mearga cu trenul, sa zboare cu avionul si ceva de la magazinul Lego. Stiam ca in general ii place sa mearga cu mijloacele de transport in comun, mai ales pentru ca noi nu prea facem asta, asadar am ales sa calatorim si sa ii bifam dorintele pe rand.
Am pornit pana la urma pe ruta Bucuresti – Munchen, cu decolare din Baneasa si aterizare in Memmingen. In acest fel am plecat de acasa cu metroul si apoi am luat autobuzul pana la aeroportul Baneasa.
La aterizare in Memmingen, desi puteam sa luam un autobuz pana la gara, noi l-am ratat si a fost nevoie sa luam un taxi. Nu a fost insa cu mult mai scump decat biletele pentru toti patru pentru acel autobuz ratat, ci doar cu vreo 3 euro in plus.
Odata ajunsi la gara, am luat un fel de abonamente pentru o zi intreaga cu 48 de euro de familie, iar asta ne-a oferit transportul cu trenul pana la destinatia finala (1,5 h) si orice calatorie ne mai doream sa facem prin Munchen cu mijloacele de transport in comun.
Noi eram destul de obositi si cu ceva semne de raceala la copii, asa ca am luat doar metroul in baza acelor abonamente, pana in locul unde trebuia sa poposim pe durata mini vacantei.
Pe parcurs, semnele de raceala s-au transformat in adevarate raceli in cazul ambilor nazdravani. Mai severa la Calin si ceva mai usor in cazul lui Rares. Asta ne-a cam dat toate planurile peste cap.
Am reusit totusi sa facem cateva lucruri foarte interesante in Munchen, chiar daca timpul de vizitare s-a redus drastic si le voi puncta pe fiecare, ca sa ramana cat mai vii in cutiuta noastra cu amintiri:
ALLIANZ ARENA
Cadoul surpriza al weekendului si cel care le-a placut cu siguranta cel mai mult nazdravanilor, a fost un meci de fotbal pe Allianz Arena.
Am mers impreuna la meciul Bayern Munchen cu Freiburg si desi am reusit extrem de greu sa achizitionam biletele de acces, am inteles mai apoi de ce.
Nemtii sunt foarte organizati cand vine vorba despre fotbal si tin foarte mult la acest sport, 80% din capacitatea stadionului fiind deja ocupata de cei care isi achizitioneaza abonamente. Inca o proportie de 10% este dedicata sponsorilor si invitatilor, iar cei 10% care mai raman se pun in vanzare catre membrii Fan Clubului care nu au abonamente deja.
Ajungand la stadion mi s-a parut ca nemtii fac tot ce fac cu foarte mult respect fata de acest sport si fata de echipa cel mai probabil, desi Bayern nu avea vreun mare meci cu vreo echipa internationala din Liga 1.
Am vazut la stadion angajati responsabili sa ne indrume cam peste tot.
Am intalnit oameni civilizati si prietenosi care au fost extrem de surprinsi sa auda ca am venit tocmai din Romania ca sa vedem meciul.
Am avut la dispozitie dulapuri sub forma de garderobe pazite unde ne-am putut lasa rucsacii si obiectele care nu ne trebuiau sau pe care nu aveam voie sa le luam pe stadion.
In anumite puncte departate de standurile cu bauturi si snack-uri erau oameni care se plimbau cu ape, sucuri si chiar si bere la draft purtata intr-un fel de rucsac prin multime, tocmai pentru a evita formarea cozilor uriase la standurile care vindeau oricum asa ceva.
Si ce mi s-a parut cel mai misto a fost ca puteai sa intri in stadion prin orice parte a lui, fara sa fie baricadate sectoarele cu gratii ca la inchisoare, asa cum sunt la noi pe Arena Nationala de exemplu.
Toata lumea era civilizata si stia ca exista niste reguli care trebuie respectate si niste locuri pe care si le-a cumparat, pe care trebuie sa se aseze obligatoriu.
Nu vorbesc aici de zone VIP sau de zonele dedicate galeriei, caci acelea functionau in alt regim, ci strict de zonele publicului larg.
Aproape de sfarsitul meciului au anuntat ca pe stadion eram 75.000 de oameni, dar eu nu am simtit nici o secunda imbulzeala sau vreo neplacere din cauza acestui volum urias de persoane.
La plecare parca s-a simtit putin, dar nu debandada, ci putina aglomeratie pentru ca jandarmeria incerca sa fluidizeze traficul de oameni astfel incat sa faciliteze circulatia cu mijloacele de transport in comun.
A trait o experienta uimitoare pe acest stadion construit in 2006 si am simtit o atmosfera incredibila si de neuitat chiar si pentru mine, mama antifotbal a celor doi nazdravani.
Muzeul Iluziilor
Am ajuns aici intr-o seara, pe o vreme friguroasa si destul de neplacuta. Am intrat si am gasit un loc curat si interesant in acest muzeu, insa am plecat cumva cu un gust amar in cele din urma.
Nu prea am stiut sa ne bucuram de toate incaperile, chiar daca nu au fost multe neaparat, desi ni s-a oferit un ghid menit sa ne invete cum sa ne facem poze si cum sa intelegem pe deplin iluziile optice.
Am cerut ajutorul la un moment dat unei angajate care a trecut pe langa noi, insa a fost in zadar pentru ca acea fata nu stia nici ea sa ne invete cum sa facem astfel incat pozele sa iasa ca in ghidul pe care il aveam noi de urmarit in baza unor coduri QR.
In plus, la 19:55 a venit o alta angajata la noi si ne-a zis ca se inchide muzeul in 5 minute si trebuie sa iesim, desi noi intrasem undeva pe la ora 19:00.
Nu am apucat din acest motiv sa-l vedem pe tot in ritmul nostru si desi pe internet citisem cu o zi inainte ca se inchide la ora 22:00, se pare ca doar vinerea este valabil acest program.
Mi s-ar fi parut de bun simt totusi, ca oricine vine dupa ora 18:30 sa fie anuntat cand se inchide muzeul, pentru ca nu mai ai la dispozitie prea mult timp sa te bucuri de el daca se inchide la 20:00.
La iesire nazdravanii si-au dorit sa cumpere ceva din partea de magazin a muzeului, dar fetele inchisesera deja casa de marcat, desi noi nu iesisem din muzeu si ne-au spus ca nu se mai poate. Am reusit cumva sa le convingem totusi sa le platim cash si sa ne lase sa luam ce isi doreau baietii.
Trecand peste toate aceste lucruri neplacute… ne-am distrat in felul nostru in acest Muzeu al Iluziilor si pozele parca nu sunt nici ele chiar atat de rele.
Marienplatz – Piata si Coloana Fecioarei Maria
Am trecut prin Piata Marienplatz de vreo doua ori in timpul sederii noastre in Munchen si am admirat atat Primaria pe exterior, cat si Coloana din mijlocul pietei.
Prima oara cand am ajuns aici oamenii se pregateau pentru Targul de Craciun, iar a doua oara era deja deschis acest Targ central al Munchen-ului.
Marienplatz este numele pus in onoarea Fecioarei Maria traducandu-se in limba romana ca „Piata Fecioarei Maria”.
Ceasul din turn bate ultima oara la ora 21:00 din cate am inteles. Noi nu aveam cum sa urmarim acest aspect, pentru ca cel mai tarziu am parasit Piata chiar la ora 21:00 dupa ce am ascultat ceasul si cu ochii fiind pierduti in Targul de Craciun.
In structura acestui ceas sunt 32 de personaje, care am inteles ca joaca o mica sceneta la anumite ore din zi, dar noi nu am surprins vreo sceneta, ci doar o rotatie de personaje.
Coloana, ce are in varf o statuie din bronz aurit a Fecioarei Maria sculptata in anul 1590 de Hubert Gerhard, a fost amplasata in Piata Marienplatz in 1638, la porunca ducelui Maximilian I, Elector de Bavaria.
In cele patru colturi de la baza coloanei sta cate un simbol, toate fiind create de Ferdinand Murmann.
Intr-unul din colturi avem reprezentat „razboiul” de un bebelus baiat denumit putto care se lupta cu un leu, in al doilea este reprezentata „ciuma” prin lupta unui putto cu un bazilisc, in al treilea avem lupta cu un dragon reprezentand „foametea” si in ultimul este reprezentata „erezia” de catre lupta dintre un putto si un sarpe.
Muzeul German
Am ajuns aici in ultima noastra zi de vizitat orasul Munchen, inainte sa exploram cateva Targuri de Craciun, desi vremea de afara ne tragea mai mult la somnic decat la plimbari (pe unii dintre noi).
Muzeul German este unul urias cu multe lucruri interesante de facut, dar si cu foarte multe informatii de invatat pentru pasionati.
Totul este extrem de curat, de bine aranjat, iar muzeul este impartit pe sectoare, astfel incat sa ai in permanenta habar unde te afli. M-a surprins inca de la intrare holul mare cu dulapuri pentru bunurile personale, dar si cu o zona de masa pentru copii.
Pe noi ne-au fascinat in special avioanele in acest loc, dar asta nu inseamna ca nu am mai invatat lucruri si despre poduri, despre sistemele hidraulice, despre robotica sau despre planete si despre oamenii care au calatorit in spatiu de-a lungul timpului.
Am avut momente in care ne-am separat in gasti pentru explorare si descoperire de lucruri noi, dar ne-am distrat si impreuna in cea mai mare parte a timpului.
Cel mai amuzant moment din tot muzeul a fost spargerea unui seif. Cred ca am petrecut aici 45 de minute daca nu mai mult. Si asta pentru ca ne-am mobilizat la timp si am cerut ajutor unei domnisoare angajate care ne-a invatat cum sa facem asta, caci altfel probabil ca si acum eram tot acolo si nu mai povesteam nimic altceva aici.
Imi scapa motivul pentru care acest seif devenise brusc cea mai mare ambitie a baietilor care nu se mai dezlipeau de el dorindu-si fiecare sa-l sparga primul.
A fost nevoie sa aflam intai numerele care spargeau codul si mai apoi sa urmam niste pasi de deblocare. Dar sa nu-si imagineze cineva ca a fost atat de usor, caci din povestea spusa pe scurt asa reiese. A fost greeeeeeeuuuuu de tot!
A venit ea si rasplata pentru baieti, dar au si muncit pentru ea. Ghicit in semne antice, rasucit in n-spe mii de directii, potrivit rotita fix pe fix… munca grea si alta nu!
Ne-am indulcit insa cu totii la sfarsit din premiul castigat, nu ca nu am fi putut sa cumparam o punga de bomboane din alta parte, insa bomboanele muncite au alt gust, cu siguranta.
Muzeul Transporturilor
Am vizitat acest muzeu impartiti in doua gasti inca de la intrare – gasca de parinti si cea de nazdravani.
Baietilor li s-a parut mai interesant sa vada acest loc alergand printre mijloacele de transport expuse, sau jucandu-se de-a v-ati ascunselea si chiar si leapsa alergand printre alti copii.
Pe mine m-a deranjat cumva separarea aceasta pentru ca imi doream sa petrecem mai mult timp impreuna si sa exploram totul plini de curiozitate in timp ce ne intrebam reciproc diferite chestii.
Nu am avut insa prea multe de zis sau de facut, pentru ca ei sunt deja mari, chiar daca eu ii vad mici, iar deciziile pe care le iau le cam apartin in ultima vreme.
Am vazut in acest muzeu evolutia mijloacelor de transport, in special a masinilor si a trenurilor, ceea ce a fost o mare bucurie pentru baietii nostri pasionati de mersul pe sine.
Nu am gasit insa foarte multe lucruri interactive aici, desi era plin de copii mici. Ma asteptam la mai multe atractii tactile, sonore, demne de socializare, la ceva mai multe lucruri care sa le trezeasca putin curiozitatea celor mai mici dintre noi.
De aceea ne-a placut mai mult la Muzeul German, unde nazdravanii au putut sa mentina un avion in echilibru, sau sa pompeze pentru a vedea cum functioneaza un sistem hidraulic, sa invarta Pamantul, sa descifreze coduri morse, sau sa invete cum se sparge un seif pentru a obtine un cos cu bomboane aflat in interior.
Site Muzeul Transporturilor Munchen
Statuia Bavaria
Ca sa ajungem la Muzeul Transporturilor am luat-o pe jos prin Piata Oktoberfest si asa am descoperit-o pe Bavaria, statuia de bronz turnat in nisip din secolul al XIX-lea, care pazeste grandios intreaga piata unde se desfasoara faimosul festival, ea reprezentand o personificare feminina a patriei bavareze.
De data aceasta piata era aproape goala, in ea fiind doar un targ de brazi pentru Craciun si cativa oameni care se bucurau de soare plimbandu-se agale sau facand sport.
Acvariul din Munchen
Am ajuns aici in ziua in care am fost la meciul cu Bayern Munchen. Am zis sa fructificam si prima parte a zilei, nu doar ultima si ni s-a parut ca acvariul ar fi o optiune buna, in conditiile in care baietii nu se simteau neparat grozav.
Asa ca ne-am plimbat prin lumea marina, pe la caldurica si am admirat tot felul de specii de pesti.
Am avut chiar si o misiune de indeplinit, ceea ce i-a incantat maxim pe nazdravani, pentru ca a fost nevoie sa afle niste informatii pentru a putea sa treaca de niste”nivele” si a reusi fiecare sa puna mai apoi niste stampile in niste carnetele primite la intrare.
Sa va spun cat de fericiti au fost la sfarsit cand au primit fiecare drept recompense cate un colt de rechin?!
Nu cred ca are vreun rost, pentru ca baietii…sunt baieti.
Site Sea Life (Acvariu) Munchen
Targuri de Craciun
Ajungand in Munchen la sfarsit de noiembrie, mai precis in pragul sarbatorilor de iarna, am gasit deja cateva Targuri de Craciun deschise, fiecare in alta locatie, ba chiar si cu tematica unele dintre ele.
Cel mai cunoscut targ este evident Targul de Craciun din Marienplatz, insa este si cel mai scump. Am gasit aici 2 globuri de brad pe care noi le achizitionasem deja din alt targ, cu 8 Euro bucata. Noi am dat 2,9 Euro pe fiecare…
M-am bucurat mai apoi ca nu am inceput vizita cu acest targ, pentru ca se pare ca si in Munchen conteaza zona mai mult decat produsul in sine si munca depusa in realizarea lui.
Altfel targul ni s-a parut impresionant datorita locatiei, a varietatii de produse pe care le poti admira sau cumpara, dar si a energiei prietenoase.
Un alt targ pe care l-am vizitat in Munchen a fost Targul Medieval care se afla la 5-10 minute de mers pe jos de cel central si fost destul de interesant si acesta.
Decorul era clar medieval, dar si vanzatorii de la standuri erau imbracati in straie care se purtau in acea perioada de timp. Produsele vandute nu erau toate medievale, insa am vazut arme, haine vintage si blanuri, dar si diferite unelte care m-au dus cu mintea mult timp in urma.
Desi afara ploua destul de serios, lumea era tare linistita in acest targ si se strangeau cu totii in jurul unor lumanari uriase pentru socializare, indiferent daca se cunoasteau sau nu pana atunci, ceea ce am facut si noi.
Piesa de rezistenta din acest targ a fost un vin fiert combinat cu un fel de rom, servit intr-un pocal din lut, cu o flacara aprinsa deasupra lui.
Am vizitat si Targul de Craciun din Curtea Brunnenhof a Munchen Residence, cel de unde am cumparat cele 2 globuri de Craciun de care povesteam ceva mai sus, cele mult mai ieftine decat in Targul de la Marienplatz. Aici am gasit un targ destul de intim, desi destul de populat de altfel.
Oamenii prezenti erau insa adunati in diferite gasti si se distrau destul de linistiti, nu ca in targul central unde era mai degraba haos. Cred ca atmosfera de aici ne-a placut cel mai mult.
Daca ar fi sa facem un top al celor trei targuri am spune ca Targul din Marienplatz a fost cel mai grandios, Targul Medieval a fost cel mai inedit, iar Targul din ……… a fost cel mai misto ca energie, ca stare de spirit.
Magazinul Lego
O sa trecem acest magazin aici, la obiectivele turistice, caci pentru noi asta inseamna Lego in orice colt de lume ajungem.
Am gasit in Munchen, foarte aproape de Marienplatz, un magazin cu parter si etaj, cu tematica lego specific bavareza si cu ceva lucruri pe care baietii nu le aveau in colectiile lor de omuleti, asa ca nu am avut scapare. Probabil ca dupa Allianz Arena, nazdravanilor aici le-a placut cel mai mult. 🤪
Parcul Olimpic – Olimpiapark
Am mers foarte putin prin acest parc construit pentru Jocurile Olimpice de Vara din anul 1972 si am facut-o doar pentru ca Acvariul Sea Life pe care l-am vizitat se afla cumva chiar la intrarea in acest parc.
Citisem inainte in online ca nu ar fi deschis publicului si nu am cautat foarte multe alte detalii ulterior, pentru ca nu eram neaparat interesati sa ne plimbam prin frig cu doi copii dupa noi, mai ales ca nu se simteau prea grozav din cauza unei raceli care ne-a si lovit in cele din urma.
Am putut totusi sa admiram de la distanta Turnul Olimpic si cateva rate/gaste salbatice, iar pentru noi a fost suficient de data aceasta.
Cu siguranta ca am ratat multe lucruri si locuri de vizitat, insa e un motiv in plus sa mai aterizam prin Munchen la un moment dat. Asa cum prima data am ajuns aici si am vizitat doar Gradina Zoologica despre care am si scris aici, de data aceasta am facut mult mai mult, iar data viitoare sunt convinsa ca o sa facem si mai multe lucruri impreuna.
Pana atunci ne bucuram de oportunitatile pe care le-am avut de data aceasta si asternem aici absolut toate amintirile pe care le pastram cu drag.
Amintiri febrile⬇️
Amintiri cu vitrine Craciunistice ⬇️
Amintiri in cautare de hrana pentru copiii bolnavi lasati acasa ⬇️
Amintiri de pe strazile din Munchen seara/noaptea ⬇️
Amintiri de pe strazile din Munchen ziua/dupa-amiaza ⬇️
Amintiri de la Burger Pub, loc ales de copii pentru a-si umple matele cu un burger delicios, iar noi cu ce am putut fiecare ⬇️
Amintiri din ziua in care Calin a facut febra 39 si Rares a mers cu tati la farmacie ⬇️
Amintiri cu carnaciorii nemtesti savurati inainte de meciul Bayern Munchen – Freiburg si mai ales cu entuziasmul fata de acest meci ⬇️
Amintiri de la metrou ⬇️
Amintiri cu emotia lui Rares de cand i-am cantat la multi ani la Hard Rock Cafe ⬇️
Amintiri cu ratuste ⬇️
Amintiri cu cel mai bun loc de mancat noodles ⬇️
Amintiri din Raiul Haribo ⬇️
Amintiri cu scara pe care o urcam atunci cand ne intorceam la somnic ⬇️
Amintiri de pe drumul de intoarcere spre casa ⬇️
LA MULTI ANISORI, VIEZURE ISTET!
Noi te iubim mult, toti 3!
Niciun Comentariu