Menu
Impreuna prin lume

O zi de toamna pe motor

Nu e prima data cand imi doresc ceva foarte mult si mi se indeplineste. Asta nu inseamna ca intotdeauna mi s-au indeplinit toate dorintele, insa cele care tin in general de mine si de Alex se cam intampla. Am scris acum o saptamana despre un weekend in care am facut o excursie pe motocicleta in urma cu un an, alaturi de iubitul meu, in timp ce visam la o experienta identica si pentru anul acesta. Datorita omului frumos din viata mea, dorinta mi s-a implinit.

M-am trezit intr-o dimineata calduroasa de toamna, cu echipamentul de motociclista pregatit langa pat si cu sotul meu care a reusit din nou sa imprumute o motocicleta, ca sa fugim impreuna. Copiii erau deja la soacra mea, pentru ca si-au dorit sa profite de zilele calduroase din vacanta de toamna, pentru a sta la curte unde pot alerga si unde se pot juca linistiti in aer curat.

Nu multi si-ar imprumuta motocicleta si stiind asta, gestul prietenului nostru mi se pare unul extrem de frumos, gest pentru care ii multumesc! Chiar daca nu sunt multi, prietenii pe care ii avem sunt extrem de frumosi si de prezenti in lumea noastra. Emotiile care ma incearca atunci cand vad bunatatea si devotamentul acestor oameni, se regasesc intr-un articol scris cu tot sufletul aici.

M-am dat jos din pat, bucuroasa si entuziasmata, am facut o cafea buna la ibric pentru ca Alex sa o bea pe drum, am pregatit un mic rucsac cu fructe, apa, ciocolata si cate o bluza in plus pentru fiecare si am pornit la drum. Traseul a fost usor si gandit special pentru o singura zi, de un alt prieten bun de-al nostru, posesor de motocicleta. Nu aveam de gand sa stam mai mult de o zi, pentru ca ne-am dorit doar sa admiram frumusetea toamnei, culorile ei si sa respiram putin aer curat.

Am plecat destul de tarziu pana am reusit eu sa ma organizez si sa pun totul la punct. Era deja 11:00 cand am pornit spre Ploiesti. Nu am vrut sa o luam pe A3, pentru ca ni s-a parut mai interesant pe DN1.

La Ploiesti am facut stanga spre centura orasului si am mers pe acolo facand slalom printre masini. Sambata fiind, drumul a fost destul de aglomerat. Am mers pana la prima benzinarie unde am oprit sa alimentam si sa ne dezmortim. Urma sa ne abatem de la drumul principal prin comune si sate si nu am vrut sa ne prinda nepregatiti.

Am urmat apoi drumul spre Brebu Manastirei, asa ca din DN1 am facut dreapta spre Paulesti. Am vrut sa ajungem sa vizitam Manastirea Brebu, care este in apropierea raului Doftana si despre care auzisem ca este un loc frumos, construit in timpul domniei lui Matei Basarab. Ajunsi acolo am descoperit ca tot ce auzisem era adevarat.

Biserica si curtea domneasca sunt foarte bine pastrate, au zidurile groase din caramida arsa si piatra. Aceste ziduri au sase metri inaltime si sunt prevazute cu metereze pentru tragere. Turnul de acces in curtea manastirii are trei etaje si domina prin inaltimea sa de aproximativ 20 de metri. La 10 minute de mers pe jos de la manastire prin parcul de langa ea, se afla Lacul Brebu, la care noi nu am mai ajuns din lipsa de timp, desi eram curiosi sa-l vedem.

Dar ce ne-a incantat cel mai tare a fost plimbarea in sine. Alex a mers incet pe drumuri fara trafic, prin paduri si sate linistite. Am oprit des sa facem poze, sa mai bem o gura de apa sau sa mai rontaim ceva si sa admiram frunzisul colorat al copacilor.

Ne-am continuat traseul catre Cheile Doftanei unde am facut urmatorul popas. Nu ni s-au parut atat de spectaculoase, insa ne-am plimbat putin pe malul apei de unde am cules bete si pietre pentru copii.

Urmatoarea oprire a fost la Barajul Paltinu, unde erau destul de multi oameni si unde nu am pierdut mai mult de cinci minute, noi facand parte din categoria “less is more”. Barajul a fost construit pe valea raului Doftana si a fost dat in functiune in anul 1970, are 108 m inaltime si o lungime de 460 m.

Aici am avut parte si de un incident neplacut cu motorul. Fix cand am vrut sa oprim pentru a parca, lui Alex i-a alunecat piciorul pe o dara de nisip si motocicleta a cazut cu tot cu noi pe o parte. Nu am patit nimic, pentru ca practic stateam pe loc cand am cazut. Eu insa m-am speriat ingrozitor si am simtit pe propria piele cat de greu este acest mijloc de transport.

Motorul a fost si el bine in urma cazaturii, pentru ca picase pe moale, adica pe noi. Nici n-am cazut bine, ca din senin au aparut langa noi doi motociclisti sa se asigure ca suntem ok si sa ne ajute sa ridicam bestia ce statea culcata pe-o parte. Vorba aia, prima cazatura impreuna cu Alex si nici n-am apucat sa ne bucuram de ea!

Dar, serios vorbind, mi-a placut foarte mult solidaritatea motociclistilor si grija de care au dat dovada. Multumim!

De acolo am calatorit mai departe pe traseul propus si am admirat peisajele minunate. Ne-am mai oprit in locuri de belvedere, sau doar ca sa admiram culorile naturii. Ne-am reincarcat din nou bateriile si am fost apti sa fim luati in primire de nazdravanii nostri, care ne asteptau nerabdatori.

Inca o data mi-am demonstrat cat este de important timpul petrecut alaturi de omul iubit, indiferent de cat de mult sau putin dureaza aceste momente impreuna.

Traseul complet pe care l-am parcurs intr-o zi cu motorul a fost urmatorul :

Bucuresti – DN1 spre Ploiesti – Paulesti – Gageni – Plopeni – Cocorastii Mislii – Scorteni – Telega – Brebu Manastirei – Cheile Doftanei – Barajul Paltinu – Tesila – Secaria – Comarnic – Talea – Breaza – DN1 spre Bucuresti

Niciun Comentariu

    Lasă un Răspuns

    Acest site utilizează cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteţi de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informaţii puteţi consulta Politica de confidenţialitate a datelor personale. Vezi detalii
    Sunt de acord