Distractie 3D la Velonova Mirage

13/03/2026

In scurta vacanta din februarie a copiilor am reusit sa mergem impreuna la Muzeul Velonova Mirage, care este un muzeu interactiv 3D. Nazdravanii s-au simtit tare bine, iar noua ne-a placut cel putin la fel de mult.

Provocarea de a face poze deosebite ne-a tinut activi, insa nu suntem deloc cei mai priceputi si albumul nostru din acest loc a iesit asa cum s-a putut, fara prea multe amintiri iesite neaparat din tipar, ci doar amuzante si frumos colorate.

Muzeul se afla in Bucuresti, undeva in zona Cismigiu, la etajul al treilea al unei cladiri de pe Strada Constantin Mile numarul 18.

Intrarea este mai avantajoasa cu bilete achizitionate online, insa noi am mers in gasca, impreuna cu sora-mea si familia ei, iar in acest fel am obtinut un pret decent la receptia de la intrare fiind considerati un grup.

Totul este civilizat la Velonova Mirage si curat in acelasi timp, ceea ce mie personal mi-a placut foarte mult. Dupa ce am achitat intrarea, am fost rugati sa mergem intr-o sala unde toata lumea isi lasa gecile si pantofii. Tot acolo, fiecare vizitator isi lua din cutiute speciale botosei sau sosete puse la dispozitie pe marimi, tocmai pentru a pastra acea curatenie pe care am gasit-o.

Mi-a placut atmosfera din muzeu. Toata lumea era prietenoasa si distrata, cu o stare de bine dobandita in urma diferitelor poze facute de fiecare. Nu mi s-a parut neaparat aglomerat, noi alegand pentru aceasta experienta o zi de duminica din vacanta.

In interiorul muzeului, explorarea se imparte in mai multe incaperi, fiecare cu tematica ei si probabil ca si acest lucru ajuta la fluidizarea “traficului” de vizitatori. Nu pot sa spun ca ne-am ales o incapere preferata, insa stiu ca cea cu obiecte din adolescenta anilor ’90, mie mi-a dat o senzatie de bine si a redeschis putin cutiuta mea cu amintiri preferate din acele vremuri.

Am si un lucru care nu mi-a placut in acest muzeu, desi cumva am inteles conceptul.

Exista la Velonova o sala mica denumita Sanctuarul Regasirii, unde e plin de post it-uri pe pereti. La intrare scrie ca exista limita de varsta pentru acces si ca inauntru au voie doar persoane peste 18 ani. Am intrat sa vad de ce.

Pe un perete scria ca acolo calatoresti in timp si poti sa-ti notezi pe post it ceva pentru care esti recunoscator si care are legatura cu trecutul, dar si o speranta sau o promisiune pe care o faci pentru viitor.

Mai apoi post it-ul se poate lipi pe acel perete langa celalalte hartiute colorate, pe care evident ca fiecare “intrus” le poate citi.

Pe un alt post it poti sa iti notezi si un secret sau un regret, pe care apoi il poti pune intr-un cufar existent intr-un colt pe o masuta.

Ideile in sine mi s-au parut geniale. Atat de misto incat l-am ademenit inauntru pe adolescentul nostru de aproape 14 ani rugandu-l sa citeasca despre acest concept si sa-mi spuna cum i se pare.

Evident ca a vrut si el sa scrie ceva pe post it-uri si mai apoi sa puna atat in cufar unul, cat si pe peretele colorat unul. In timp ce scria, a intrat peste noi o angajata a muzeului care ne-a spus ca nu au voie copiii inauntru. Da, vazusem limita de varsta, dar totusi mie mi s-a parut potrivit ca sub supravegherea mea, pustiul sa intre si sa faca exact ceea ce era de altfel “regulamentar” in acea sala, nimic in plus sau in minus.

Explicatia domnisoarei atunci cand ne-a invitat sa iesim din incapere a fost ca un copil nu are regrete, secrete si cu atat mai putin nu are pentru ce sa fie recunoscator…

Stai putin, ce?!

Cine decide acest lucru, tu sau eu care sunt ma-sa?! Sau mai bine zis, noi sau el decidem ce simte acest copil?!

De cand aceasta “judecata” ce presupune ca un copil nu are pentru ce sa fie recunoscator, sau ca el nu are nici regrete si nici secrete doar pentru ca nu are 18 ani?!

In fine… cumva nu am lasat acest episod sa nu ne strice experienta, desi eu personal am fost extrem de deranjata de incident.

Chiar sper ca pe viitor sa modifice limita de varsta pentru accesul in aceasta incapere, pentru ca ideea este geniala, iar adolescentii din ziua de astazi este posibil sa aiba mai multe lucruri pentru care sunt recunoscatori si mult mai multe secrete si regrete decat un adult caruia ii este rusine sa le recunoasca pe ale lui.

Una peste alta chiar a fost o aventura pe cinste acest loc.

Ne-am aruncat de pe cladiri…