Am fost acum ceva timp intr-un loc pe care nu-l pot descrie neaparat in cuvinte, dar despre care trebuia sa astern macar putin, pentru a ramane vesnic in jurnal.
Este un loc in care noi am ajuns dorindu-ne ceva care sa fie… altceva.
Cautam liniste, solitudine, natura, culori frumoase de toamna si timp doar pentru noi doi si nimeni altcineva.
Am inceput sa cautam prin Airbnb si sa-l intoarcem pe toate partile, pana cand am dat de pozele de la Nooks. Era exact ce ne doream pentru noi – intimitate in mijlocul naturii.
Am rezervat imediat si am numarat zilele pana cand ne-am urcat in masina si am fugit.
Pe drum ne-am oprit putin la Cozia, dar si la Restaurantul Dante din Alba Iulia de unde am o singura poza facuta in baie. Mancarea aici a fost gustoasa si statul pe terasa linistita a restaurantului ne-a ajutat sa intram mai repede in spiritul de vacanta.
Am oprit ulterior si la un magazin mai mare din drum, ca sa ne alimentam cu ceva de mancare stiind ca mergem intr-o zona mai retrasa. Si bine am facut, desi, nu am luat cat ne-a trebuit oricum.
Ne gandeam noi ca vom gasi si pe acolo pe aproape cate ceva, dar recunosc sincer ca magazinele disponibile nu au fost chiar pe gustul nostru, fiind mai degraba genul de magazin de satuc, cu posibilitati restranse de cumparaturi.
Ne-am adaptat cumva in cele din urma, dar cand am mers a doua oara la Suncuius, impreuna cu nazdravanii nostri curiosi, am stiut de la inceput ce avem de facut.
In fine….
Cand am ajuns cu Alex la “casuta din povesti”, asa cum mi-a placut sa-i spun, am gasit exact ce am vazut in poze. Fericirea noastra era suprema. Sentimentul de libertate combinat cu cel de curiozitate m-au coplesit. Iar culorile toamnei erau ceva de nedescris, vazute de la inaltime. Am simtit ca dorinta noastra se implinise si nici nu intrasem inca in casa.
Pe prispa casei se afla o masa de lemn maricica pentru servit orice masa a zilei cu o priveliste de vis, dar si doua sezlonguri de lemn ceva mai intr-o parte, unde am stat zilnic doar pentru aer curat, relaxare, ascultat linistea naturii si savurat viata simpla de la granita dintre cer si pamant.
Iar apoi am intrat….
Un aer de rustic modern ne-a lovit in freza, in timp ce pe masa zacea un biletel cu un mesaj sub un buchet de flori. Era surpriza mea de la Alex.
In partea de jos a casei sunt toaleta si dusul, bucataria micuta si cuptorul magic cu lemne unde Alex a facut cea mai speciala pizza.
In plus, tot in partea de jos a cabanei exista si o zona de stat si privit semineul in timp ce savurezi un pahar de vin bun, un scaun comod unde poti zdrangani o chitara clasica in timp ce iti poti privi sotul citind la ceas de seara, sau poate sa fie doar locul unde mananci orice iti pregateste omul de langa tine ca sa te rasfete.
La etaj sunt cumva trei spatii pentru dormit, o cada pentru baile tarzii din serile friguroase, o zona pentru citit cu privire la partea din spate a casei sau cel putin asa ni s-a parut noua, dar si un spatiu de stat si privit pustiul in toata splendoarea lui.
Sa va mai spun ce gust are micul dejun servit in pat cu ochii spre tabloul de culori al imprejurimilor?!
Pustiul imprejurimilor poate fi si el simtit in toata linistea lui, intr-o zona special amenajata afara, pe cateva podine de lemn destul de mari, unde stau “aruncate” niste fotolii puf foarte cool, dar si niste scaune impletite, toate la umbra copacilor si in adierea vantului.
Tot in pustiu exista si o zona de facut gratar in aer liber, marcata de niste busteni micuti.
Aici Alex si-a facut de cap de cateva ori si i-a placut extrem de mult, pentru ca a redescoperit cioplitul in lemn cu aceasta ocazie.
Nu a fost singur in serile de gratar, pentru ca in timpul sederii noastre aici, ne-am facut si cativa prieteni curiosi, infometati si mai ales blanosi. Nu le stim numele si nici nu a contat asta foarte mult, caci ne-am lipit de ei exact cum s-au lipit si ei de noi.
Pisica roscovana a fost preferata noastra. Era cea mai dulce, mai sireata, mai mancacioasa si mai miorlaitoare creatura pe care am intalnit-o pana acum.
Pe langa ea statea mereu un caine batran care a venit exact in seara cand am ajuns si noi si nu a mai plecat de langa casa. Nu a mai plecat in special pentru ca nu se simtea prea grozav, insa noi ne-am dat seama de abia a treia zi de stat la cabana.
Prima zi doar ne-am bucurat de el si de pisicuta si ne-am dus in satuc sa le luam mancare, a doua zi ni s-a parut ca parca mergea cam greu si am banuit ca are ceva in labuta, insa a treia zi nici nu se mai putea ridica de jos.
Vazandu-l asa, Alex s-a mobilizat rapid si a gasit o doamna veterinar in satul vecin, care a venit cu masina personala pana la cabana si i-a facut niste injectii ca sa il puna pe picioare. A reusit cumva, caci in ziua in care am plecat, catelul nostru batranel, ne-a condus pana sus in deal la masina, unde ne-am luat la revedere cu mangaieri si promisiuni aruncate-n Univers.
Mereu dupa noi 🐱
Catelul hotoman, care manca bobitele celor doi prieteni ai nostri 🤪
Batranelul 🥰
Prietenie si acceptare 🥰
Catelul bolnavior 🫣
Vanatoarea musafirilor 🤪
Spionul roscovan 🐱
Cand am ajuns a doua oara la Suncuius cu nazdravanii, nu am mai gasit catelul, ci doar pisica, insa gandul ne-a fost la el zilnic, iar imaginile cu el sunt inca foarte proaspete in mintea noastra, pentru ca era extrem de bland si dornic de iubire. 🐶
Desi aveam tot ce ne doream in cabanuta de la Suncuius si pe langa ea, ne-am dorit totusi ca intr-o zi sa exploram putin imprejurimile. Si in acest fel am descoperit locuri foarte dragute in zona.
Am gasit Plaja Suncuius ⬇️
Pestera Unguru Mare ⬇️
Raul Crisul Repede ⬇️
Izbucul Izbandis ⬇️
Si multe locuri in natura de unde ne-am incarcat cu energie si amintiri frumos colorate ⬇️
Ne-am bucurat de fiecare peisaj plimbandu-ne agale prin pustietatea locurilor, caci se pare ca toamna este extrem de linistita prin aceasta zona.
Ne-a placut atat de mult aici si am laudat acest loc cu gurile pline de zambete atunci cand am ajuns acasa, incat nazdravanii si-au dorit si ei sa-l vada si astfel ne-am reintors la scurt timp impreuna cu ei.
Iar in dimineata de 23 Noiembrie, fix de ziua lui Rares, Suncuiusul ne-a aratat cel mai frumos rasarit pe care cred ca l-am vazut vreodata impreuna.
Nici rasaritul vazut de noi fara copii nu a fost unul mai prejos:
La intoarcerea de la cabanuta magica am oprit in Sibiu, orasul nostru preferat, pentru un pranz delicios si revederea cu alti prieteni blanosi pe care Sibiul ii are la discretie.
Nooks a insemnat pentru noi un sentiment de libertate combinat cu multa culoare, curiozitate si o fericire simtita la un nivel superior, asa ca este unul dintre locurile noastre foarte dragi, in care ne-am intoarce oricand ca sa respiram pur si simplu…
No Comments