De aproximativ 3 ani, fotbalul si-a facut loc in viata noastra in ciuda faptului ca eu am fost total impotriva acestui sport. Mi s-a parut intotdeauna sportul celor care fug de scoala, al celor mai duri oameni atunci cand vine vorba despre lupta pentru minge si de ce nu, sportul huliganilor daca ar fi sa generalizez, desi stiu ca sunt si exceptii. ⚽️
Nazdravanii s-au indragostit insa iremediabil de fotbal si eu nu am mai avut nici un cuvant de spus de cand s-au apucat sa-l practice si tot de atunci, nici fricile mele de mama nu au mai fost luate in seama.
Sa ne intelegem, fricile mele chiar sunt justificate si nu exista doar pentru ca nu-mi place mie fotbalul, ci pentru ca noi nu avem nici cei mai luptatori si nici cei duri copii din Univers. Nu inca…
Insa ei viseaza sa ajunga fotbalisti si eu nu ma pot opune, caci altfel ce fel de mama misto as mai reusi sa fiu?! 😳
Si inca acum 3 ani tot mai puteam sa spun cate ceva in fata lor legat de fotbal, insa astazi reusesc doar sa ma ocup de hainele lor de antrenament, sa cumpar bilete la toate meciurile mai importante sau la cele la care stiu ca-si doresc sa mearga, dar reusesc mai ales sa-mi petrec fiecare weekend pe la meciurile lor indiferent de anotimp, ora sau de alte posibile planuri marcate in calendar. 🙄
Asa am ajuns intr-o zi torida de vara de acum 2 ani la Muzeul Fotbalului, incercand sa ma pun bine cu ei. Am vrut de altfel sa vada ca desi nu-mi place acest sport, eu sunt dispusa sa merg oriunde alaturi de ei pentru fotbal si ma si ocup de toate dorintele lor care au legatura cu acest sport.
Pai nu sunt eu o mama misto?!
Misto, misto, dar total inculta cand vine vorba despre fotbal totusi. Atat de mult detest acest sport incat nici in ziua de azi habar nu am pozitiile jucatorilor in teren si regulile de baza ale fotbalului. Dar nu-mi este rusine deloc cu mine asa. Nu-mi este pentru ca suplinesc cu altele pe care le tin minte cand nimeni altcineva nu o face, asa ca suntem chit la un moment dat. 🏆
Una peste alta am ajuns la Muzeul Fotbalului si ei au fost extrem de incantati.
Le-a placut fiecare etaj vizitat si cu siguranta ca nu erau acolo ca si mine, doar pentru poze. Ba gaseau cate ceva interesant despre vreun fotbalist si nu reuseam sa-i mai iau din acel loc pana nu adunau absolut toate informatiile, chiar si pe cele care nu existau in muzeu ci doar in telefonul lui tati, ba se jucau in zonele interactive create special pentru copii si se suparau de fiecare data cand le spuneam sa mergem mai departe pe drumul nostru, ba admirau echipamente visand ca intr-o zi vor ajunge si ei exact ca cei ale caror nume erau la rang de arta in muzeu. ⚽️
Sa le stric eu momentul?
Sa le spun ca au o mama psihopata care in timp ce ei viseaza sa ajunga cat mai departe cu fotbalul, ea viseaza ca de maine se vor lasa amandoi?
Sa le spun eu ca imi sta inima la fiecare meci de-al lor la care merg ca nu cumva sa se raneasca puii lu’ mama?
Mai bine lasa… un muzeu n-a omorat pe nimeni niciodata, nu-i asa?! 🤣
Niciun Comentariu