Menu

Rares avea cam un an si jumatate si era deja cald afara. Se plimba prin casa doar in scutecel toata ziulica. Tin minte ca ma gandeam cum ar fi sa renuntam la scutece si imi era un pic teama sa incerc. Citisem in diverse surse despre parinti carora nu le-a iesit din prima. Ma gandeam care e metoda de abordare cea mai buna si daca nu e cumva prea devreme sa facem si noi acest pas. Din proprie experienta pot spune astazi, ca hotararea si rabdarea noastra au fost foarte importante pentru a trece cu succes acest “examen”.

Chiar ne-am dorit sa renuntam la scutece cat mai repede cu putinta. In primul rand pentru confortul copiilor nostri. Apoi pentru ca era mult mai simplu sa plecam de acasa fara sa fim stresati ca am uitat scutece, servetele, creme, sau toata geanta. Si nu in ultimul rand, scutecele nu sunt deloc ieftine, deci inca un motiv sa renuntam la ele cat mai repede.

La Rares care este primul sosit in familia noastra, am folosit evident brandul cel mai cunoscut, cel putin acum 7 ani. Primisem in maternitate un pachet cadou pentru el de la cei de la Pampers. Nu ne documentasem inainte, asa ca am mers pe varianta care ne-a sarit efectiv in ochi. Nu ne-a fost insa prielnic produsul lor standard. Rares facea iritatie in zona scutecului cu toate ca foloseam tot felul de creme. Am descoperit apoi gama Premium Care de la Pampers, pe care micutul a acceptat-o mai bine.

La Calin nu a mai functionat acelasi brand. El s-a nascut cu o dermatita atopica destul de agresiva la inceput. Fiind destul de pretentios la tot ce ii atingea pielea, am inceput sa facem o cautare serioasa. Dupa ce am testat scutece de la mai multi producatori, am descoperit Huggies Elite Soft. Au fost singurele scutece care nu ii provocau roseata si care ii lasau pielea neteda si matasoasa.

Pentru fiecare dintre cei doi nazdravani, ziua renuntarii la scutec a fost undeva in jurul varstei de 1 an si jumatate pentru scutecul de zi si aproximativ 2 ani si jumatate pentru cel de noapte.

Procesul nu a fost nici usor, dar nici foarte greu. Asa cum am zis si la inceput, conteaza mult rabdarea si consecventa celui care se ocupa de copil cel mai mult timp. Mai conteaza ca si ceilalti membrii care participa la cresterea lui, sa fie pe aceeasi lungime de unda.

La noi in familie treburile au fost impartite intre mine si Alex. Eu am decis si am si abordat problema renuntarii la scutecul de zi, iar tati pe cea a scutecului de noapte. Intre timp bunica ne respecta regulile atunci cand mai statea uneori cu ei.

A fost destul de simplu pentru copii. Le cumparasem multi chilotei cu desene animate din bumbac. Astfel ii atrageam spunandu-le povesti cu subinteles. Ei captivati fiind de ceea ce auzeau, nu refuzau sa incerce. Ii schimbam extrem de des la inceput, pentru ca ei nu erau obisnuiti si se scapau pe ei. Cand mi-am dat seama cam la ce interval de timp uda chiloteii, am inceput sa ii asez eu la olita.

Le vorbeam mereu si le spuneam ca eu cred ca a venit momentul sa incercam sa faca pipi. Le pozitionam mereu olita astfel incat sa le permit statul in picioare baieti fiind. In felul acesta ei nu simteau ca depun vreun efort major si nu prea refuzau “chinuiala”.

M-am lovit si de raspunsuri de genul “nu pipi”. Stiam insa ca sunt raspunsuri date pentru a fi lasati sa isi continue joaca. Sau doar pentru ca pur si simplu uitau. Sau chiar nu aveau chef sa stea drepti si sa faca la olita. Le spuneam cu rabdare si in mod repetitiv, ca eu sunt foarte curioasa daca ei chiar nu fac pipi in acel moment si ca vreau sa vad cu ochii mei acest lucru. Le tineam olita sa imi demonstreze si ei faceau instantaneu evident.

Momentul pentru numarul 2 era destul de previzibil. Atat Rares, cat si Calin aveau o fata specifica si o pozitie a corpului care “striga” efectiv ca acela este momentul. Apoi noi stiam ce aveam de facut. Nu le-a convenit de la inceput ca trebuie sa stea in fund, cumintei pe olita. Abia dupa ceva munca de lamurire, o tona de rabdare pentru explicatii, cantecele fredonate stand in genunchi langa ei si povesti inventate cu toate animalutele lumii am reusit. Am avut momente in care era necesar sa le punem scutecul pentru depasirea momentului. Uneori ne mai prindea in parc si trebuia sa facem langa copacei retrasi, in pungute pe care le luam de acasa. In cele din urma s-au obisnuit amandoi si totul a decurs normal in continuare. Fiecare proces in parte a durat undeva intre 4 si 6 luni.

La un moment dat am achizitionat o olita portabila Potette Plus. Chiar si azi ne scapa din multe situatii, mai ales ca este utila si ca reductor. Este genul de olita care se strange si nu ocupa mult spatiu si care se foloseste cu pungute de unica folosinta. Stresul debarasarii de numarul 2 nu prea a existat datorita pungutelor. Cel mai amuzant a fost cand asteptam sa urcam pe un vaporas, inghesuiti pe un ponton in Venetia anul trecut. Calin ne-a spus cu un zambet foarte senin, ca el are nevoie la toaleta. Tati a scos olita, l-a asezat intr-un colt mai ferit si… simplu!

In perioada renuntarii la scutec, plecam intotdeauna cu cate 2-3 schimburi la noi afara. Ne-a ajutat enorm faptul ca am inceput procesul de renuntare cand a inceput anotimpul calduros. Faptul ca luam mai multe schimburi sau ca spalam mai multe haine murdare nu a fost asa o corvoada. Prin casa ii lasam de obicei in fundul gol. Alt noroc al nostru a fost ca pana de curand nu am avut covoare. Atunci cand se intampla cate un accident, ne era mult mai usor sa stergem pe jos. A fost un pic mai greu cu renuntarea din timpul noptii, mai ales ca ei au dormit cu noi in acea perioada si nu doar o data ne-am trezit uzi si noi.

Nu i-am certat niciodata cand se intamplau accidente, chiar daca am spalat intr-adevar mai multe hainute, am schimbat mai des asternuturile de pat si nu prea reuseam sa dormim noptile. Le explicam cu blandete si rabdare, ca poate data viitoare ar fi mai bine sa incercam totusi sa folosim olita si in felul acesta nu am mai pierde timp cu 10 dusuri pe zi si am avea mai mult timp pentru joaca. Totul a fost pentru noi o misiune foarte clara, pe care am vrut sa o indeplinim cu succes. Azi privind inapoi, realizam ca nazdravanii nostri au fost destul de receptivi la aceasta schimbare si consideram ca ne-a iesit bine, chiar daca nu a iesit atat de repede cum ne doream.

 

 

 

 

Niciun Comentariu

    Lasă un Răspuns

    Acest site utilizează cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteţi de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informaţii puteţi consulta Politica de confidenţialitate a datelor personale. Vezi detalii
    Sunt de acord