In urma cu trei ani de zile am fost intr-o excursie cu autorulota prin Grecia, calatorind de la Marea Egee la Marea Ionica in 10 zile. Experienta intreaga zace in aceasta fila de jurnal.
Am fost extrem de entuziasmati cu totii in aceasta vacanta, in special pentru ca dupa atatia ani de mers in Grecia in acelasi loc, ne hotarasem in sfarsit sa exploram si alte parti ale acestei frumoase tari. Ceva care sa nu fie doar mare si nisip.
Asa am descoperit acest munte, cu multe dintre splendorile sale si doar atat cat am putut noi parcurge intr-o singura zi, fara sa punem prea multa presiune si fara sa ne dorim sa-i atingem varful.
Muntele Olimp a reprezentat o zi intreaga din aceasta vacanta de 10 zile si ne doream cu totii sa ajungem sa-l vedem. Am visat la asta mai ales dupa ce le-am citit atat de multe copiilor despre mai marii zei ai Greciei Antice si casa lor din Olimp.
Dupa o noapte petrecuta cu autorulota intr-o parcare din Litochoro, un orasel de la baza muntelui, am inceput ziua cu o prima oprire la punctul turistic informativ de la baza traseului auto.
Domnii de acolo au fost tare draguti si ne-au indrumat, iar astfel am stiut ulterior pe unde sa oprim si pe unde sa ne plimbam ca sa vedem ce ne interesa pe noi mai mult.
Am pornit tare incantati pe traseu si a doua oprire a fost la un punct de belvedere unde am admirat peisajul maret si ne-am umplut plamanii cu aer curat ca sa reusim in continuare sa facem fata drumului pe care trebuia sa-l parcurgem pe jos.
Mai apoi am ajuns la Manastirea Veche Agios Dionysios, contruita in anul 1542 la 900 m altitudine, manastire unde am lasat autorulota si pe care am vizitat-o destul de rapid, fiind micuta si in mare parte distrusa de-a lungul timpului. Exista si o constructie noua ridicata de calugari dupa anul 1943, dar recunosc sincer ca pe noi ne atrag mai mult ruinele, povestile si felul in care sunt pastrate contructiile vechi.
De la manastire am pornit pe jos mai departe pentru a ne atinge scopul, iar pe drum am gasit Pestera St. Lazaros, care nu pot sa spun ca ne-a impresionat neaparat, dar care ne-a oferit putina racoare in toata caldura aceea de august.
Am continuat sa mergem prin Defileul Raului Enipeas care ni s-a parut cel mai frumos din toata aceasta experienta si a fost minunat nu doar datorita peisajelor si a tuturor podurilor de lemn si a stancilor uriase pe care ne-am cocotat, ci si pentru ca de fiecare data cand ne era prea cald, ne opream sa ne racorim.
Nu ne racoream prea mult insa, pentru ca nu ne doream sa umblam chiar uzi prin padure pana la destinatie, insa la intoacere…a fost dezmat!
Dupa aproximativ 45 de minute de cand am plecat de la manastire, am ajuns in sfarsit la Pestera Agios Dionysios, unde am stat in jur de jumatate de ora pentru a ne trage sufletul si mai ales pentru a ne racori intre peretii pesterii.
Aceasta pestera are o mica biserica in interiorul ei, unde se spune ca fondatorul ei, Agios Dionysios, isi gasea linistea spirituala.
Noi aici ne-am gasit energia de care aveam nevoie pentru a ne distra ulterior in piscinele naturale reci ale raului Enipeas, in timp ce ne-am amuzat simtindu-ne niste zei mai mici fara puteri supra omenesti, ci doar cu mult simt al umorului. Iar partea aceasta din zi a fost partea noastra preferata.
La Piscinele Naturale formate de raul Enipeas nazdravanii au fost cei mai fericiti.
A fost prima oara cand s-au scaldat in rau de munte si mai ales intr-o apa asa cristalina.
A fost prima oara cand nu ne-a fost teama de nimic niciunuia si ne-am simtit in largul nostru intr-o padure.
A fost prima oara cand nu ne-am mai gandit daca ne vom imbolnavi sau nu de la apa aceea rece si tot prima oara cand nu ne-a mai pasat ca vom avea chilotii uzi leoarca.
Dupa aproximativ o ora si jumatate de petrecut in piscinele naturale de pe Muntele Olimp, am mers inapoi spre autorulota, ne-am urcat in ea si am pornit spre un restaurant din apropiere, ca sa ne potolim foamea de dupa balaceala.
Asa am ajuns la Restaurantul Prionia unde am mancat destul de bine pentru un loc aflat pe munte si tot asa am descoperit si un nou traseu, cel catre Cascada Enipeas.
Traseul din parcarea restaurantului catre cascada, este unul de maxim jumatate de ora, iar copiilor le-a placut si aici, dar nu mai mult ca la piscinele naturale. Aici am sarit pe stanci inalte, am admirat cascada de la baza ei si ne-am racorit stropindu-ne cu apa.
Dupa toata aceasta zi plina, am condus inapoi spre Litochoro inainte de lasarea serii, nu inainte de a mai opri in drum la alt punct de belvedere.
Iar in Litochoro, dupa un desert delicios savurat la Efessou si dupa o vizita scurta la Manastirea Sfantul Nicolae, ne-am decis sa pornim mai departe in ceea ce ne propusesem sa facem.
Asa ca am ajuns undeva tarziu in noapte intr-un camping misto, de unde aveam sa pornim a doua zi sa vizitam Meteora despre care am povestit aici.
Niciun Comentariu