Cu autorulota de la Marea Egee la Marea Ionica in 10 zile

Am pornit la drum intr-o zi de sambata din august. Nu aveam multe planuri, insa aveam cumva in minte cateva locuri pe care ne doream sa le vedem in aceasta vacanta.

De ce am ales din nou Grecia, desi am fost aici si la inceput de iunie pentru trei saptamani despre care am povestit in acest articol separat?

Pai am facut niste calcule, am luat in considerare variantele de drumuri si campingurile din Romania pentru ca aici ne-ar fi placut sa mergem intial si parca tot spre Grecia inclina balanta.

Asa ca am experimentat mai mult din aceasta tara frumoasa alegand sa mergem in locuri in care nu am mai fost. In cele zece zile am reusit sa facem baie in Marea Egee, sa ne plimbam pe carari de munte in Parcul National Olimp, sa admiram manastirile cocotate in varf de stanca la Meteora, sa ne plimbam pe stradutele inguste ale unui oras cu influente italienesti, sa exploram cu barcuta pesteri aflate in largul marii si sa mai tragem o runda de balaceala si in Marea Ionica.

Fiecare loc ni s-a parut minunat in felul lui. Am gasit campinguri care ne-au surprins, am servit mese in restaurante misto cu mancare delicioasa, am admirat privelisti care ne-au taiat respiratia, ne-am plimbat cu barca pe mare, am facut baie in apa rece de izvor de munte, am vizitat o fabrica veche de ulei de masline si ruinele unui castel si am intalnit oameni prietenosi mai peste tot.

E drept ca dupa toate astea ne-am intors acasa cu Covid, insa zic eu ca a fost suportat mult mai usor dupa ce ne-am bucurat de toate locurile si lucrurile pe care am reusit sa le adunam in jurnalul cu amintiri. 😋

Am plecat din Bucuresti intr-o zi de sambata si toata ziua a fost doar de condus. Am admirat parti din Bulgaria si Grecia vazute de pe autostrazi in cea mai mare parte, dar si pe nazdravanii nostri fericiti ca suntem din nou pe drumuri.

Stiau ca vom porni in aceasta aventura pentru ca a fost cumva un cadou pentru amandoi de ziua lui Calin care e nascut in luna august. Nu stiau insa pe unde vom ajunge pentru ca nici noi nu eram prea siguri, insa erau mega incantati de faptul ca am plecat din nou in lume cu autorulota.

Camping Sylvia

Am reusit sa gasim un loc dragut de campare la Camping Sylvia din Plaka, unde am si lenevit a doua zi, dar nu inainte de a ne bucura de seara frumoasa din momentul în care am ajuns. Afara era extrem de placut, eu cu Alex ne doream sa exploram putin imprejurimile, iar nazdravanii aveau un chef nebun de joaca si de pescuit, desi erau foarte obosiți.

Duminica dupa ce ne-am trezit, ne-am dat seama ca nu prea aveam chef de plimbari si alergatura, asa ca ne-am bucurat putin de linistea din jur si mai apoi de plaja ingusta si plina cu pietre a campingului. Am reușit sa ne bucurăm de Soare, de putin citit, de prins peste și mai ales de un masaj inedit facut de tati cu pietre încinse.

Mie personal nu mi-a placut neaparat aceasta plaja, mai ales pentru ca ne uitasem papucii de apa acasa la Bucuresti. Fara papuci speciali accesul in mare nu e chiar placut in acea zona. Nazdravanii nostri scufundatori au vazut chiar si cativa arici de mare in aceasta zona, asa ca aviz celor dornici de a calca pe pietre fara papuci de apa.

Oameni insa erau destul de multi pe plaja campingului Sylvia chiar si in aceste conditii si parea ca nu sunt foarte deranjati de acest aspect.

Asa am realizat inca o data cat de printesa sunt. 😋

Campingul Sylvia in schimb mi-a placut totuși destul de mult daca fac abstractie de plaja. Este micut, mixt (rulote si corturi), umbrit in cea mai mare parte si destul de linistit. Exista un magazin in interior si o terasa unde se poate sta la o cafea sau la o bautura savurata in briza marii, iar faptul ca am reusit sa ne facem si un prieten blanos in timp ce tati ne gatea cina în cea de-a doua seara, pentru noi a fost minunat. Datorita energiei blanoseniei prietenoase, ne-am mai incarcat si noi bateriile.

Plaja Nei Pori

Pentru ca ne place sa dormim si sa lenevim, luni abia in jurul pranzului am pornit la drum spre Plaja Nei Pori. Ne-am propus sa ajungem pe aceasta plaja pentru ca stiam ca aici vom gasi nisip fin si o zona fara sezlonguri si asa a si fost. Era insa destul de aglomerata, dar tot ne-am gasit o bucatica de nisip doar pentru noi.

Pana la urma nu ne-a folosit neaparat acea “intimitate”, caci am stat mai mult in apa calda a Marii Egee, ne-am distrat în valuri, am construit castele pentru zei, am făcut concurs de desen cu bete pe nisip la malul marii, iar pe după amiaza am admirat Muntele Olimp si apusul calduros de deasupra sa.

Restaurantul Vergina

Dupa lasarea serii si balaceala neintrerupta, ne cam luase foamea si stiam de la proprietara campingului Sylvia ca in Nei Pori se mananca bine la Restaurantul Vergina unde am si fost. Am ramas total impresionati de locatie, servire si privelistea de la malul marii, asa ca recomandam cu drag acest loc daca sunteti prin zona.

Din restaurant copiii ne-au tarat la balciul de peste strada, caci erau pusi pe distractie, iar luminitele de acolo i-au atras ca niste magneti. Am pierdut aproximativ o ora si cativa euro si ne-am retras in glorie in rulota sa cautam un loc in care sa petrecem noaptea.

Litochoro

Eram destul de obositi si lipsiti de energie si idei dupa vizita la balci, asa ca am hotarat sa dormim intr-o parcare din Litochoro, gasita pe Park 4 Night.  Aplicatia asta ne-a ajutat destul de mult de-a lungul timpului, caci cu ajutorul ei poti gasi atat campinguri cat si locuri de dormit in natura, sau in parcari in mijlocul oraselor. Nu a trebuit sa platim nimic pentru parcare si noaptea petrecuta aici a fost chiar foarte linistita.

Am ales Litochoro pentru ca este punctul de pornire in excursiile pe Muntele Olimp si noi ne doream ca in urmatoarea zi sa ne aventuram un pic in sus spre salasul Zeilor, ceea ce am și facut.

Asadar, marti am pornit dis de dimineata catre muntele plin de istorie. Dupa ce ne-am cocotat pe stanci si ne-am plimbat prin padure unde ne-am si racorit in apa rece de izvor de-un albastru superb, am coborat inapoi in Litochoro pentru a vedea macar un pic din acest orasel. In acest fel am avut ocazia de a savura un desert care sa ne umple cu energie cat sa ne putem continua aventura.

Am ales Cofetaria Ephessou pentru ca vitrinele lor erau ceva de vis si pentru ca peste drum puteam admira si asculta clopotele de la Biserica Sfantul Nicolae pe care tocmai o vizitasem.

Muntele Olimp

Asa cum spuneam mai sus, marti a fost ziua dedicata plimbarii pe muntele Olimp.

La începutul traseului exista un centru de informatii unde angajatii sunt dornici sa ajute toti turistii si curiosii. Aici am gasit si un mic muzeu in care am putut observa cateva specii de plante si animale pe care cei mai exploratori le pot observa in aceasta zona in functie de anotimp.

Noi nu suntem insa cei mai activi cand vine vorba despre miscare, asa ca desi am petrecut aici aproximativ sapte ore, stim ca Muntele Olimp este mult mai generos cu privelistile si potecile decat am apucat noi sa vedem. Insa mai stim si ca ne-am propus sa revenim candva.

O sa povestim in curand mai multe despre ziua noastra in mijlocul naturii, despre balaceala in apa rece de izvor si despre locurile inedite pe care le-am descoperit pe munte. Avem destul de multe de asternut in jurnal, chiar daca timpul a fost scurt si noi cam lenesi, dar si foarte multe poze de aratat.

Pana cand gasim ceva timp liber sa ne ocupam asa cum trebuie de un articol separat lasam mai jos cateva din sutele de poze facute in mijlocul frumusetii naturii.

Meteora

Dupa ziua petrecuta pe munte si in timp ce ne incarcam bateriile cu ceva inghetata si niste inimioare pline cu ciocolata in frumosul oras Litochoro, ne-am hotarat sa pornim spre Meteora. Am ajuns in acest loc minunat pe seara, dar in aceeasi zi in care am explorat natura din Olimp, fiind la doar 2 ore distanta de condus.

Desi am ajuns undeva in jur de 22:30, am gasit totusi loc in Campingul Vrachos care ne-a placut enorm. Privelistea era de vis, avea piscina pentru nazdravanii nostri dornici de balaceala in orice moment al zilei, restaurantul campingului arata ca-n povesti la ceas de seara si mancarea era super gustoasa, iar proprietarii erau extrem de ospitalieri.

Urmatoarea zi am dedicat-o vizitei manastirilor de la Meteora, ceea ce pe copii nu i-a incantat neaparat foarte mult, dar nu prea au avut incotro caci i-am cam tarat dupa noi. Pe noi ne-a lasat muti de uimire tot ce am vazut acolo. Ni s-a parut incredibil ce au reusit sa construiasca oamenii aici incepand de prin anul 1400.

Peisajele sunt superbe in aceasta zona din orice coltisor le privesti. A fost insa extrem de cald si erau si foarte multi turisti, iar asta nu prea ne-a placut aici, insa am lasat povestile lui tati, galagia copiilor si frumusetile locului sa ne conduca. Ba chiar la un moment dat am inventat un concurs de “cine ghiceste cate trepte sunt pana sus” si urcusul obositor s-a transformat intr-o joaca.

Pentru ca acest loc are cu siguranta nevoie de un articol doar al lui, o sa lasam aici fila din jurnal dedicata doar lui.

Dupa ora 17:00, pentru ca oricum manastirile inchid in jurul acestei ore si nazdravanii mai aveau putin si ne faceau vant in prapastie, ne-am intors la camping unde i-am lasat sa se bucure de balaceala ca sa uite ce parinti naspa au. Am incheiat seara la restaurantul din interiorul campingului mancand souvlaki impreuna si facandu-ne planuri pentru urmatoarea zi.

Dupa ce ne-am trezit si am facut check out-ul din camping Vrachos, am pornit catre Parga. Acest loc a fost dorinta mea inca din Bucuresti si in aceasta zi aproape ca imi venea sa topai de fericire.

Parga

Stiam de la Alex ca aici avem ca optiune de cazare un camping in Valtos, aceasta fiind statiunea “lipita” de Parga. Stiam in acelasi timp si ca nu puteam face rezervare pentru ca este genul de loc unde primul sosit este si primul servit, asa ca ne-am dus cu speranta-n suflet sa gasim disponibilitate si sa nu fie nevoie sa ne gasim alta destinatie pentru continuarea vacantei. Am gasit in cele din urma, dar mai multe despre ce si cum ne-a fost in frumosul oras cu influente italienesti, am povestit aici.

Veti gasi in aceasta fila de jurnal cat de multicolore sunt strazile orasului, cum ne-am plimbat pe la Fabrica veche de ulei de masline, pe la Castelul Venetian, cum a fost in plimbarea cu barca pe mare si daca ne-au lasat valurile sa ajungem la Pestera Afroditei, dar si pe la ce taverne dragute am mancat si multe, multe altele.

Nici nu stiu cum sa inchei acest articol, pentru ca desi aveam pana acum senzatia ca Sithonia este Raiul Greciei, am realizat ca este de fapt doar o mica parte din tot ceea ce are de oferit aceasta tara frumoasa. Este o tara cu multa istorie, cu legende pe care nazdravanii nostri le-au descoperit si adorat in aceasta vacanta, cu peisaje de vis si locuri pe care noi nu ne-am asteptat sa le gasim aici.

Sper sa reusim sa exploram cat mai mult din Grecia in viata asta, pentru ca sunt convinsa ca nu ne va dezamagi niciodata.