Saptamana trecuta baietii au avut Saptamana Altfel la scoala si fiecare dintre ei a profitat din plin de fiecare zi fara teme, fara stresul de la ore si fara un program strict. A fost o nebunie sa poata merge la scoala si totusi sa nu simta acest lucru.
Intr-una din zile am profitat chiar si eu de Saptamana Altfel reusind sa merg alaturi de Calin intr-o mica excursie ce avea ca tema olaritul. Am mai vazut o singura data pana acum o roata de olarit in cadrul unui atelier pentru copii, dar nu am priceput neaparat munca din spatele acestei activitati, neacordandu-i importanta cuvenita.
De data aceasta am fost atenta si chiar si dornica sa ma mozolesc, desi cine ma cunoaste stie foarte bine cat de mult imi place mie acest lucru… Absolut deloc!
Una peste alta, m-am lasat impresionata de ceea ce am gasit la mai putin de o ora de Bucuresti. Scoala de la Piscu este un loc unde oricine poate ajunge destul de usor daca dispune de masina personala, sau evident in excursii organizate, aflandu-se la doar 36 km de capitala. E de stiut insa si ca intotdeauna este nevoie de programare inainte de orice vizita acolo.
Oamenii de aici au fost extrem de primitori, iar la sfarsit ne-au permis sa ne bucuram de curtea lor mare, verde si plina de statui, pentru un picnic improvizat cu ceea ce avea fiecare in pachetel si cateva jocuri organizate pentru copii.
Am invatat aici ca lutul pentru olarit nu se ia de oriunde, pentru ca nu orice tip de pamant este bun pentru asa ceva. Cei de la Scoala de la Piscu isi iau lutul pentru olarit de pe malurile raului Ialomita. Tot de la ei am aflat ca lutul devine rezistent la apa doar prin ardere la peste 800 de grade.
Am mai invatat si care este diferenta dintre smaltuirea vaselor si lacuirea acestora. Smaltul vaselor de lut se obtine dintr-o substanta speciala, ca un praf de culoare alba aplicat pe deasupra, substanta care face vasele mai rezistente prin ardere la peste 1000 de grade, pe cand lacul se foloseste doar pentru aspect.
Sezatoare pentru grupurile sosite in vizita la Piscu
Fluiere de la magazinul de suveniruri
Calin la sedinta foto 😋
Cand a venit vorba despre lucru manual, nu pot sa zic ca am fost cea mai priceputa, ba chiar deloc as zice mai degraba, insa Calin s-a cam distrat din ce mi-am dat seama si a socializat foarte bine cu domnul care l-a invatat cum sa tina mainile, cand sa apese, unde sa tina degetele ca sa alungeasca vasul si asa mai departe.
Eu in schimb am fost foarte atenta la ceea ce am folosit ca sa ajung la produsul final, desi nu m-am descurcat chiar bine. Sortul, roata olarului, vasul cu apa, ata si fichiasele sunt obiecte despre care am invatat cate putin in timpul acestei experiente, insa nu o sa dezvalui acum chiar toate tainele olaritului. Putin mister nu strica niciodata, in special pentru cei curiosi.
Despre arta olaritului puteti invata cate ceva si in momentul in care sunteti invitati sa intrati in camera oglinzilor de la Piscu. E o camera nici prea mare dar nici prea mica, incapere cu lumina obscura si cateva monitoare inconjurate de oglinzi. Efectul este super misto si informatiile difuzate sunt extrem de utile atunci cand iti doresti sa inveti macar putin despre aceasta traditie deosebita.
Lui Calin si colegilor sai le-a placut extrem de mult aici si nazdravanul mic mi-a zis la plecare ca-si doreste sa revina si mai ales sa mai picteze ghivece. Aceasta a fost prima activitate din acest loc, iar lui i-a placut pentru ca a fost lasat sa picteze cum si-a dorit, fara sa fie nevoie sa faca la fel ca ceilalti colegi ai lui.
Sfatuiesc pe oricine isi doreste o experienta inedita sa calce pragul Muzeului Atelier Scoala de la Piscu, pentru ca sunt niste oameni pasionati si cu foarte multa rabdare in special cu cei mici. Ii gasiti si in online chiar aici pentru mai multe informatii.
Niciun Comentariu