Imi place mult sa scriu si multi oameni dragi care ma cunosc stiu asta despre mine. Tu nu cred ca stiai, dar asta nu mai conteaza acum, ci doar ca imi doresc sa-ti scriu ceva…
Sa scriu despre ganduri adunate, despre emotii netraite, despre absolut tot ce poate a ramas nespus in clipa asta cand de fapt, nu mai am cui sa le spun…
Nu stiu daca am avut cui sa le spun vreodata de fapt, pentru ca tu desi ai fost, nu prea ai fost…
Pentru ca desi mi-am dorit, m-ai facut sa nu-mi mai doresc. Pentru ca desi aveam initiative, tu le-ai facut inexistente. Pentru ca desi trebuia sa contez, ai contat doar tu. Pentru ca desi ti-ai dorit copii, m-ai tratat de multe ori ca pe-o straina.
Iar azi sunt inca aici. Sunt inca alaturi de tine. Sunt alaturi de tine chiar si asa. Sunt alaturi de tine si cumva am fost mereu. Chiar si atunci cand te-am respins ti-am fost alaturi. Ti-am fost alaturi intotdeauna, doar ca aveam si eu nevoi. Nevoi si suferinte.
Nevoia de a merge inainte fara sa fiu trasa inapoi. Nevoia de a zbura fara sa-mi fie taiate aripile pe care le-am crescut incet in durere, dar sigur si cu multa putere si curaj. Suferinta de a te vedea asa cum te-am vazut mai mereu.
Iar azi tot ce mai pot sa fac este sa privesc in urma…
Privesc in urma si ma intreb daca am facut bine. Privesc in urma la ce as fi putut sa fiu daca nu as fi fost. La ce m-ar fi durut daca nu m-ai fi durut tu. La ce as fi simtit daca nu tristetea de a fi un copil cu tata dar fara el. La ce as fi trait daca as fi fost un suflet iubit si complet.
Azi privesc in trecut si ma gandesc la tristete, la suferinta si mai ales la singuratate. Si totusi sunt tot aici. Aici langa tine pana in ultima clipa. Aici chiar daca nici acum nu stau aproape. Niciodata nu am stat, dar intotdeauna am fost acolo. Am preferat sa stau acolo unde puteam sa ma simt apreciata si iubita, ascultata si respectata.
Tu ai fost un om extrem de destept, iar asta stiu toti cei care te-au cunoscut. Si totusi, la capitolul “COPII” pe care atat de mult ti i-ai dorit, ai ramas corigent de fiecare data. Iar eu, desi am incercat sa te invat cateva lucruri de-a lungul timpului, am ramas mereu sa te privesc cum ai abandonat de fiecare data in timpul examenului.
Iar azi ai plecat sa dai examen in alta parte si m-ai abandonat din nou. Insa de data asta ai lasat liniste in urma ta si zbuciumul intern s-a stins. S-a stins in speranta ca esti mai bine acolo unde esti si ca macar acum, o sa ai timp suficient sa veghezi linistit asupra mea…
Drum bun, Tati!
Niciun Comentariu