Cel mai inedit lucru facut in vacanta de vara din Peloponez de anul acesta, a fost sa invatam sa culegem sare de mare.
Am petrecut vacanta in casa unor prieteni extrem de generosi, care nu doar ca ne-au primit cu bratele deschise la ei acasa, dar ne-au si invatat cum si ce trebuie sa facem ca sa culegem sare de mare din zona in care stateam.
Noi insa nu am fost convinsi ca vom incerca neaparat si mai ales ca o sa ne iasa.
Intr-o dimineata insa, nazdravanii au vrut la pescuit.
Pentru ca trebuia sa mergem pe niste stanci unde ne recomandasera si prietenii nostri sa ajungem daca vrem sa culegem sare, ne-am gandit sa luam la noi si doua linguri si doua cutii de plastic, doar ca sa fie in cazul in care ne apare ceva sare in cale.
Si bineinteles ca mai apoi am regretat.
Cutiile erau prea mici si prea putine pentru recolta de sare pe care am descoperit-o pe stanci.
Calin a fost dornic sa culeaga primul, asa ca nu i-am furat bucuria, iar cand s-a mutat la pescuit, am ramas eu la cules de sare si adunat cateva amintiri fotografice.
Procesul in sine mi s-a parut extrem de relaxant si m-am bucurat nespus de el mai ales pentru ca mie nu-mi place la pescuit.
In acest fel, fiecare dintre noi a avut cate ceva de facut in acea dupa amiaza.
Am gasit sare de mare in multe dintre gropile si grotele mai mari sau mai mici ale malului. Acolo sarea se formeaza datorita apei marii, a soarelui si a vantului, care lucreaza impreuna.
Asadar, apa este adusa de valurile marii in gaurile stancilor, iar mai apoi cu ajutorul soarelui si vantului ea se evapora lasand in urma o gramada de sare.
Dupa ce am cules ce am putut in cele doua cutiute mici, ne-am balacit impreuna ca sa ne racorim, am salvat niste pestisori si un pui de crevete care erau prinsi intr-o groapa de stanca, iar mai apoi ne-am intors acasa.
Acasa am intins sarea la cristalizat, undeva sub razele soarelui, pe o suprafata de marmura, iar de doua ori pe zi o mai marunteam si o mai curatam de micile impuritati, astfel incat sa fie cat mai buna de folosit in mancarurile zilnice.
Am repetat procesul in alte doua zile diferite, pentru ca ne-am dorit tare mult sa ne adunam o rezerva si pentru Bucuresti, ba chiar sa le aducem si bunicilor cate un suvenir natural.
Am gasit si locuri in care sarea nu era neaparat comestibila fiind destul de plina de impuritati, insa pe aceea o vom folosi in scop terapeutic, in bai fierbinti de iarna.
M-am simtit tare mandra ca am putut sa culeg si sa cristalizez sare de una singura, pentru ca nu mi-am imaginat vreodata ca voi ajunge sa fac asta.
Frumusetea fulgilor de sare si tot procesul in sine mi-au adus liniste si un mare respect fata de natura, asa ca mi-am promis ca la un moment dat in viata asta sa repet aceasta experienta inedita si sunt ferm convinsa ca o voi face cu la fel de multa placere.
Niciun Comentariu