Doamne, ce bucata de Grecie minunata si cat am adorat fiecare pas facut prin aceste doua locuri extraordinare!
Am combinat explorarea lor intr-o singura zi, desi frumusetea fiecaruia dintre ele merita mai mult timp decat le-am oferit noi.
Am mers de dimineata la Padurea Pietrificata, pentru ca citisem ca este un loc care devine destul de aglomerat in timpul zilei, iar spre dupa-amiaza ne-am indreptat spre Monemvasia, pentru a ne satisface curiozitatea, dar si burticile.
Si cam asa arata o dimineata pe taramul Padurii Pietrificate ⬇️
Padurea Pietrificata
Aceasta Padure Pietrificata se afla in Peninsula Malea din zona Lakonia a Greciei si este un sit natural cu fosile marine preistorice si peisaje spectaculoase.
Am gasit aici ramasite ale vietii marine conservate din vremuri stravechi si ne-am bucurat de ele ca niste exploratori ajunsi pe alta planeta.
In plus, apa marii din aceasta zona si tot peisajul care o inconjoara sunt de o superbitate ce rar am intalnit pana in prezent. Culoarea apei combinata cu toate formatiunile si nuantele de stanci, dar mai ales linistea locului, ne-au adus tuturor o stare de calm si o bucurie imensa.
Padurea Pietrificata este unul dintre locurile noastre preferate vizitate in aceasta vacanta, desi e competitie stransa pentru pozitiile de top.
Din ce am citit cand ne-am documentat referitor la acest loc, cercetatorii inca mai cauta explicatii pentru fenomenul care a dus la pietrificarea acestui tarm.
Nazdravanii au comparat Padurea Pietrificata cu un peisaj de pe Luna si desi acolo nu am ajuns inca, nu mi s-a parut deloc o comparatie gresita.
Pret de jumatate de zi ne-am invartit intr-un loc arid, deloc usor accesibil, dar cu un peisaj selenar si care avea sa ne ramana viu in amintiri pe viata.
Am gasit aici cratere uriase prin care apa marii parea ca vorbeste cu noi.
Golfuri sublime bune de scaldat din care nu ne venea sa mai plecam vreodata.
Stanci prietenoase de unde sariturile pareau curajoase si extrem de grozave.
Trunchiuri imense de copaci aflate sub vraja impietririi.
Pesti curiosi care ne urmareau in intrecerile noastre subacvatice.
Nisip fin numai bun de masaj si constructii corporale.
Ne-a parut rau mai apoi ca nu ne-am impartit altfel timpul, incat sa putem profita si de un apus in acest loc magnific.
Pentru ca da, la Padurea Pietrificata absolut totul ni s-a parut magic!
Monemvasia
Magia nu s-a terminat odata cu plecarea noastra de la Padurea Pietrificata, pentru ca nici Monemvasia nu a fost un loc mai putin magic, ba dimpotriva.
Orasul cetate pe care l-am descoperit in a doua parte a zilei, ne-a facut sa ne imaginam ca am ajuns acolo cu masina timpului.
Ne-am gandit plimbandu-ne pe toate acele stradute inguste si printre acele case vechi, ca ne-am intors inapoi in timp si ca putem sa fim ori cavaleri si printesa, ori luptatori care-si apara cetatea, ori negustori bogati din vremea antichitatii ce traiau in case frumoase si pline de flori la intrare.
Monemavasia se afla pe o insula mica legata de tarm prin Podul Monemvasia, ce reprezinta singura cale de acces. De aici si denumirea ce inseamna: mone = unul si emvasia = intrare.
Fiind genul de destinatie turistica istorica, nu m-am asteptat sa gasim vreun loc de balaceala aici, desi nazdravanii erau dornici si chiar si pregatiti pentru o baie in mare.
Nu mi-a fost insa mare mirarea, cand au zarit de pe zidurile cetatii cativa localnici care se scaldau si au facut tot posibilul sa ajunga si ei acolo.
Si planul le-a si iesit pret de maxim 2 minute, pentru ca adorand sa se scufunde, au descoperit in acest fel ca tot malul stancos al cetatii era plin de crabi uriasi si pesti gigantici, caci asa mi-au povestit ei mie, asadar au iesit din apa ca tunati si fulgerati de spaima.
Nu mi-a parut deloc rau de experienta lor abandonata inca din fasa, pentru ca eu obtinusem mai mult timp pentru explorat impreuna.
Prin Monemvasia nu circula masini, biciclete, sau scutere, ci doar pietoni, ceea ce aduce acestui loc un aer medieval autentic.
Evident ca la acest spirit autentic contribuie si casele vechi, stradutele inguste si pietruite, bisericile, magazinele si toate hotelurile si restaurantele care au pastrat acest aspect medieval.
Desi la intrarea in cetate ni s-a parut plin de turisti, am reusit totusi sa ne pierdem pe stradute astfel incat sa nu fim prinsi in aglomeratie, ceea ce ne-a placut foarte mult, caci ne-am bucurat in ritmul nostru de acest loc special.
Am gasit in explorarea noastra, un loc cu burgeri ce nu avea aer medieval neaparat, cel putin pe exterior, dar unde am intalnit o romanca extrem de prietenoasa care ne-a potolit matele infometate cu cei mai deliciosi burgeri.
Sa va spun cum ne-am lins toti patru pe degete ca niste copii mici atunci cand i-am terminat?
Saru’ mana pentru masa, Gina!
Ne-am tot plimbat mai apoi prin Monemvasia pana la lasarea noptii, cu promisiunea ca trebuie sa mai ajungem in acest loc de vis, pentru ca nu am vazut tot ce se putea si cu siguranta am ratat locuri inedite.
De aceasta data am apucat sa vedem doar Orasul de Jos si am inteles ca Orasul de Sus ofera si el niste privelisti panoramice spectaculoase.
O sa vedem cat de curand ne vom intoarce in Monemvasia, insa amintiri avem cu siguranta chiar si din aceasta scurta vizita, plus cativa noi prieteni blanosi.
Intrarea „uriasa” in orasul cetate
Poarta cea veche de acces
Imblanzitorul de pisici 🥰
Sperietoarea de pisici 🫣
Niciun Comentariu