Acum 6 ani pe vremea asta aveam o intalnire care avea sa-mi schimbe radical viata. Stiam ca el va avea puterea de a-mi da lumea-ntreaga peste cap, caci mi se mai intamplase. Nu-mi imaginam insa felul in care o va face.
Ne-am intalnit la 13:55, desi eu il asteptam de pe la 08:00. Nerabdarea insa m-a facut sa nu dau neaparat importanta orelor care au trecut fara sa-l pot vedea.
Am stat linistita si m-am gandit la ce-i voi spune. Aveam foarte multe subiecte pe lista pe care sa le ating in discutiile cu el. Stiam ca aveau sa fie multe si nesfarsite conversatiile dintre noi, iar eu eram pregatita pentru absolut orice.
Stiam ca e mai mic de inaltime decat mine, insa eu chiar nu am o problema cu asta, ba chiar imi plac “micii”. Tot ce conta pentru mine de fapt, era sa stiu ca eu sunt pe placul lui. Sufletul meu era deja plin de sentimente care nu puteau fi descrise in nici un cuvant din dictionar atunci cand ma gandeam la viitorul nostru impreuna si imi doream ca si invers sa fie la fel.
Mai stiam si ca el o sa fie mai suparat in prima faza si ca e posibil chiar sa izbucneasca la mine, mai ales ca nu cunoastea pe nimeni altcineva in jur. Aveam asadar ceva emotii stiind ca eu o sa fiu cea care ar trebui sa-l linisteasca. Aveam emotii pentru ca nu stiam daca o sa mai fiu destul de buna cum am fost candva.
Nu eram aranjata prea tare si nici destul de pregatita psihic pentru aceasta intalnire, insa mi-o doream foarte mult. Am fost atat de entuziasmata si de fericita in tot timpul asteptarii mele, incat toata clipa mult dorita m-a prins dormind.
Si nu, nu era genul acela de somn de la prea multa asteptare, ci mai degraba genul de somn obligatoriu. Acela din momentul in care faci un atac de panica si te sedeaza cineva ca sa te linistesti, pentru ca altfel nu se poate discuta cu tine.
Asadar tot ce mi-am imaginat pana atunci a fost complet dat peste cap, pentru ca la prima noastra intalnire eu de fapt dormeam. Insa el nu s-a suparat. Nu s-a suparat si m-a asteptat el pe mine. A asteptat sa ma trezesc atat cat a fost nevoie.
Era dornic si destul de zambaret. Ma astepta cu gura deschisa si cu bratele lui puternice. Brate care atunci cand m-au simtit, m-au strans atat de tare incat mi-au lasat semne pe piept. Insa cel mai bine au ramas pastrate de-a lungul timpului, semnele facute in adancul sufletului in acea zi.
Acele urme de iubire pe care nimeni nu ar putea sa le stearga vreodata. Acele emotii coplesitoare pe care nu le-am mai trait nicicand. Acea dragoste uriasa despre care stiam ca exista dar nu in atatea culori frumoase. Acea traire unica din momentul in care un pui de om te soarbe cu totul. Te soarbe pentru ca tu esti mama, mama lui draga si iubita.
Iti multumesc pentru acest dar minunat, Calin! La multi anisori multicolori, copil frumos si energic, zambaret si istet!
Te iubesc infinit!
P.S.: Te rog sa nu uiti de ceea ce ti-am scris anul trecut, pentru ca totul este exact la fel si de un infinit de ori mai intens, micul meu delicios!
Niciun Comentariu