Cand iubesti totul este frumos. Exista intelegere, zambete, intalniri memorabile, atentie, imbratisari, nopti cu cer senin, fluturi in stomac.
Cand iubesti de obicei daruiesti. Te daruiesti pe tine. Daruiesti un suflet, o minte, o bucata din ceea ce esti.
Cand iubesti vezi o multime de culori si toate-s vii.
Cand iubesti dansezi, canti, visezi si speri.
Dar ce faci cand iubesti, dar toate cele de mai sus nu se mai intampla?
Nu se mai intampla pentru ca ai alte prioritati. Si nu doar tu, ci si el. Si sunt aceleasi prioritati, pentru ca din dragoste se nasc prioritati comune. Si nu e cu suparare pentru nici unul din voi, dar e cu dor.
E cu dor de tot ce v-a legat.
E cu speranta ca toate-s inca acolo, numai ca inca nu a sosit momentul sa va intoarceti la ele.
Dar cand va veni acel moment?!
Cand nici nu te-astepti? Cand iti pui o dorinta si sufli-n lumanarea de pe tort? Sau atunci cand te trezesti la realitate si in prioritatile cele mai importante adaugi o paranteza?
Paranteza asta a iubirii poate face minuni. Sau cel putin asa e de fiecare data in cazul nostru.
De fiecare data cand luam cate o pauza de la prioritati si ne inchidem doar noi doi in aceasta paranteza a iubirii, este perfect!
Si stiu ca toti spun ca perfectiunea nu exista, insa chiar exista pentru cine crede in ea.
Multi spun ca nu exista pentru ca niciodata perfectul meu nu are cum sa fie si perfectul tau. Fiecare vede si traieste perfectiunea in felul sau.
Eu am perfectul meu si de fiecare data cand ne regasim suntem perfecti impreuna.
Suntem perfecti si cand nu suntem impreuna dar tot unul pentru altul.
Mintile noastre perfecte se iubesc de oriunde-ar fi si in orice moment din cantitatea unei zile.
Si probabil ca de cele mai multe ori uitam amandoi cat de bine ne potrivim si cat suntem de perfecti in iubirea asta, insa atunci cand ne amintim, ne iubim din nou.
Si din nou… si din nou… si din nou…
Ca la Suncuius, intr-un octombrie tarziu din 2023…
Niciun Comentariu