Menu
Impreuna prin lume

Transilvania de poveste – Cetatea Slimnic

Intr-o dupa amiaza torida de august am ajuns la Cetatea Mandra Stolzenburg, sau mai simplu spus, Cetatea Slimnic. Cetatea se afla la 15 km distanta de Sibiu pe drumul ce duce spre Medias.

Cum ajungem la Cetatea Slimnic

Dupa ce intri in localitatea Slimnic venind dinspre Sibiu, in drumul principal este un indicator care iti arata pe unde trebuie sa faci dreapta ca sa ajungi pe dealul unde este construita cetatea. Totusi noi ne-am ratacit, pentru ca langa indicatorul cu obiectivul turistic se afla si un semn de interzis.

Am cautat asadar o varianta ocolitoare. In timp ce ne plimbam pe stradute care se infundau, am dat de un localnic prietenos. Ne-a abordat dandu-si seama ca nu prea stim ce facem si pe unde suntem. Ne-a spus ca trebuie sa facem abstractie de semnul cu interzis si ca doar pe acolo se ajunge la cetate. Am vazut mai apoi ca toata lumea o ia pe acel drum in ciuda semnului existent.

Cetatea Slimnic am descoperit-o citind din intamplare ceva pe internet. Mi-a trezit interesul inca de atunci si mi-am dorit sa o includem in traseul nostru de vacanta. Nu-mi pare rau ca am facut-o pentru ca este frumoasa, destul de bine pastrata de timp si cu o incarcatura istorica aparte. Primul lucru care ne-a iesit in cale odata ce am ajuns, au fost niste caluti tare simpatici. Asta evident ca pe langa zidurile impunatoare ale cetatii. Nazdravanii nostri i-au indragit din prima fiind mari iubitori de animale.

Despre Cetatea Slimnic

Construita din caramida in secolul XIV, cetatea avea ziduri ce in unele locuri atingeau 3.5 metri grosime. Ea a fost ridicata cu scopul de a apara drumul dintre Sibiu si Medias.

Localitatea Slimnic a fost incendiata in anul 1704 in timpul rebeliunii curutilor. Cetatea a fost cucerita în 1706 și ramasa sub controlul lor până în 1707 cand au plecat si au incendiat-o si pe aceasta in urma lor.

In anul 1717 s-a început o renovare a zidurilor, dar si a bisericii care a fost inceputa in interiorul cetatii si niciodata terminata. Lucrarile au fost oprite doi ani mai tarziu din cauza epidemiei de ciuma care făcea numeroase victime.

În secolul al XVIII-lea cetatea a ramas abandonata, fiind folosita ca sursa de materiale de constructie pentru alte edificii ale comunitatii. Un zid prabusit al bisericii in stil gotic care nu a mai fost terminata, a fost utilizat pentru constructia zidului protector al noului cimitir.

Între 1958 – 1959 au fost executate lucrari de consolidare la cetate. S-au restaurat clopotnita, zidurile și turnul de aparare din nord-vest, de care oricine se poate bucura astazi.

Cetatea Slimnic este prima cetate unde Rares si Calin au avut ocazia sa urce intr-o clopotnita situata deasupra unei capele gotice si sa vada trei clopote uriase. Nu am reusit totusi sa le pozam pe toate, pentru ca podeaua era precara si spatiul destul de ingust acolo sus. Recunosc ca urcatul pana acolo nu mi s-a parut neaparat cel mai in siguranta. Accesul era insa permis, asa ca am riscat si nu am ratat ocazia.

La intrarea in interiorul cetatii am descoperit o familie, care parea ca locuieste acolo. Am fost deranjati initial de muzica pe care o ascultau „proprietarii”. Apoi am reusit destul de repede sa facem abstractie de ea si sa ne concentram la ce are cetatea de oferit. Intre timp copiii lor se jucau si alergau liberi prin curtea interioara. Aveau cu ei o gramada de jucarii si biciclete si cand oboseau, se odihneau in balansoarul pozitionat intr-un loc umbrit, parca special ca sa te imbie la somn.

Am gasit acolo chiar si cateva animalute care i-au bucurat pe nazdravanii nostri. Au vazut gaini, iepurasi, cai ce umblau liberi prin exteriorul cetatii si doi catei. Un catel statea de paza la animalutele inchise in custi, iar al doilea statea la mangaiat in fata oricui avea timp si pentru el. Undeva mai in spate, intr-un loc mai retras din cetate erau si cateva legume plantate, iar peste tot prin curtea interioara era plin de flori. Erau ingrijite foarte bine, semn ca cineva se ocupa zilnic de ele.

Am profitat din plin de iarba verde si frumos intretinuta din interiorul cetatii. Ne-am plimbat si ne-am si odihnit intr-un peisaj deosebit, iar baietii au alergat si s-au jucat leapsa cu tati.

La plecare am inconjurat cetatea pentru a o admira in toata frumusetea si din exterior. Am privit si imprejurimile in timp ce am gustat prune si pere din pomii care-si tineau crengile parca special ca sa ne serveasca. Ne-am intalnit in turul nostru cu un manz tare simpatic ce parea ca este la fel de dornic de joaca precum nazdravanii nostri.

Concluzia noastra in urma vizitei la Cetatea Slimnic a fost ca sunt multe locuri frumoase si nedescoperite in Romania. Sunt multe locuri bune de explorat care merita atentia noastra si care abia asteapta sa ne sopteasca lucruri din istoria tarii noastre pe care le-am uitat, sau despre care poate ca nici nu am stiut vreodata.

 

 

 

 

Niciun Comentariu

    Lasă un Răspuns